Într-o zi însorită de octombrie, când soarele te răsfaţă cu razele sale blânde de toamnă, iar Dunărea liniştită îşi plimbă apele agale, fără nici o tresărire, simţi cum sufletul ţi se încarcă de plăcerea de a trăi, savurând fiecare secundă petrecută pe malul apei, gândindu-te la toamna care trece , iarna care vine şi anul care se desfăşoară din fuiorul vieţii.
După ce ultimile picături de rouă au fost topite de şugubăţul soare tomnatic un ţânţar a prins curaj şi începe să-ţi dea târcoale.
Ce este ? Un ţânţar vlăguit de nopţile reci de toamnă căruia nu-i acorzi nici o importanţă, dar îi percepi prezenţa, prin bâzâitul care vrea să însemne un semn de protest pentru că este cu desăvârşire ignorat.
Anotimpurile şi-au urmat succesiunea firească şi a venit vara, de data asta pe malul apei, urmaşii anofelului din toamnă, s-au transformat în adevărate excadrile, devenind întradevăr o problemă.
O vorbă românescă spune : Rău cu rău dar mai rău fără rău, imaginaţivă cum ar decorul specific locaţiilor unde poposim fără nimic sau balta fără peşte, cu siguranţă farmecul nu ar mai fi acelaşi. Pentru fiecare lucru există un remediu, pentru ţânţari s-a inventat focul de tabără, iar pentru baltă fără peşte, magazinul din piaţă, astfel încât până la urmă totul să fie frumos şi plăcut.
La început nu a fost nimic, apoi precum povestea celor zece negrii mititei citită într-o oglindă am început să devenim o entitate. Experienţa anilor prin care am trecut a închegat un colectiv care nu a fost nicodată selectiv din punct de vedere al membrilor reuşind să descoperim părţile bune ale fiecăruia, respectiv să ne tolerăm reciproc micile defecte. Peste tot pe unde ne-am desfăşurat expediţiile pescăreşti ne-am făcut prieteni oameni simplii: Nea Vasile de la Rachelu, Nea Dumitru de la Jijila, Nea Pletea de la Pisica, Nea Miluţă de la Prut şi mulţi alţii de care o să ne amintim întodeauna cu plăcere şi de la care am avut câte ceva de învăţat.
De regulă atunci când socializezi cu cineva , indiferent de contextual în care se desfăşoară, dacă nu o faci de la început din reţienere, cel puţin după întrebările: La ce dai?, Ce montură foloseşti ? Ai prins şi peşte în locul acesta ? -sigur trebuie să te recomanzi. La început precum deranjul fără importanţă al ţânţarului din ziua de toamnă ne-am pus în minte întrebarea : Cine suntem ? fără să-i căutăm imediat un răspuns, apoi precum efectul unui roi am început să-i acordăm atenţia cuvenită : Cine sunteţi ? Cum nu stiţi cine suntem ? Suntem asociaţia pescarilor sportivi feroviari!
Punctul de plecare la tot ce a urmat a fost scânteia generată de faptul că unii dintre noi au colaborat cu Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Feroviari înfiinţată în anul 1996. Putem spune că ducem mai departe cumva ştafeta acestei asociaţii, singura de altfel pe reţeaua de cale feră din România şi care a numărat la un moment dat circa 300 de membrii, asociaţie care a fost afiliată la un moment dat la FISAIC-asociaţie internaţională a feroviarilor care are printre activităţi şi pescuitul sportiv.
Anii au trecut şi prin prieteni prietenilor noştri colectivul s-a mărit, devenind precum culorile curcubeului de pe sigla asociaţiei, nefiind limitat numai la feroviari, deschidere care putem afirma că a fost un câştig pentru noi şi ne bucurăm că am reuşit să atragem alţi împăţimiţi în ale pescuitului care iubesc totodată natura.
Este un adevăr nu toţi membrii sunt pescari şi de multe ori putem spune că pescuitul este un pretext cu scopul de a trăii nişte momente unice în mijlocul naturii departe de tumultul vieţii cotidiene.
Anul 2011 putem spune că a produs o schimbare în sensul că de comun acord am hotârât să renunţăm la ,,concubinaj’’ şi să funcţionăm în continuare cu acte în regulă sub denumirea :
ASOCIAŢIA PESCARILOR SPORTIVI FEROVIARI ŞI PRIETENII-VALURI DE CRAP.
Pasul pe care l-am făcut ne determină pe noi sau poate pe altcineva să pună întrebarea :
Ce câştig din asta ?
-chiar dacă în vremurile de atăzi este la modă înscrirea într-un partid politic, nu pot anticipa cât la sută este din convingere, la noi sigur nu este un beneficiu material, iar câştigul este în a trăii un răsărit sau apus de soare în mijlocul naturii sau în a petrece nopţi albe la lumina focului de tabără;
-o să spunem poate că lucrurile acestea le făceam şi până acuma, dar poate nu este bine să ne limităm numai la atât, acest lucru ne poate deschide alte oportunităţi în a colabora cu alţi oameni iubitori de natură alte asociaţii şi de ce nu în a căuta să o protejăm;
-privită dintr-o anumită perspectivă activitatea desfăşurată ne face să mai uităm de problemele de zi cu zi, iar trecerea anilor să nu ne marcheze şi să ne menţină sufletul tânăr;
-tradiţia feroviară face ca acesta să fi fost percepută cândva ca o a doua armată şi cum nici o armată nu poate lupta fără un simbol precum este drapelul aşa şi noi, nu cred că putem merge mai departe sau într-o altă alternativă totul s-ar putea să devină banal.
Am aşternut pe hârtie aceste gânduri considerând că ne reprezintă şi că am fost, vom fi ceea ce suntem acum:
ASOCIAŢIA PESCARILOR SPORTIVI FEROVIARI ŞI PRIETENII-VALURI DE CRAP.
Cu stimă !
Octavian Donose
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu